DISTRIBUIȚI

Azi sunteți o persoană de succes, care a dezvoltat mai multe afaceri în Cahul, toată lumea vă cunoaște aici. Totuși, primii bani i-ați adunat în străinătate. Cum și unde a început povestea dumneavoastră de migrant?

Prin 93 am plecat în Germania la lucru împreună cu fratele meu mai mare. Acolo ne-am angajat în domeniul construcției. În Germania am dărâmat, crăpat, fărmat, cărat, zidit, construit, am făcut de toate. Am început de la cel mai mic lucru și am avansat, treptat. La un moment dat, am decis că experiența pe care am căpătat-o este destulă ca să putem începe și acasă exact așa o afacere. Zis și făcut. În 2000 am revenit în Moldova, am luat un local în chirie și am deschis un magazin de materiale de construcții, iar paralel am început și să construim. Acest tip de afaceri este cumva dependent unul de altul. Mulți dintre cei care se apucă să construiască nu știu ce fel de materiale au nevoie, cum să le folosească, unde să le găsească și de aceea caută specialiști care să-i ghideze. Iar dacă aceștia mai pot să le ofere și o gamă largă de produse, oamenii sunt mult mai mulțumiți. Clientul vine și procură materialul și tot noi îl instalăm, construim, zidim, facem tot.

Ați stat o perioadă destul de mare în străinătate, în ce ați investit în primul rând atunci când ați revenit acasă?

Eram un copil, în ce puteam să investesc? (râde) Mi-am cumpărat mai întâi o mașină, apoi am mai cumpărat una. Apoi, mi-am luat un microbuz, cu ajutorul lui mai deserveam magazinele. Prin sate, lumea creștea varză și eu îi duceam la piață la Chișinău. Din Ucraina aduceam pește și-l vindeam în Chișinău.

Așa, am practicat micul business. O perioadă am lucrat chiar în paralel, în Moldova și Germania. Cât mergea sezonul verzei acasă, eram în Moldova, apoi, iarna, mergeam la lucru în Germania.

 Ați ales o denumire germană pentru afacerea din domeniul construcției, ”Gebhardt”, ce înseamnă asta și de ce ați ales așa o denumire?

Gebhardt  este denumirea firmei în care noi am lucrat cei mai mulți ani. Adevărul e că prima denumire a fost Gesusbau, era o construcție din trei cuvinte: Gerbhardt, Susanu și Baum.

Denumirea am ales-o așa pentru că am făcut întreprindere mixtă cu germanii. Am avut o înțelegere cu ei în care le-am spus – eu mă duc în Moldova și încep așa o activitate și dacă totul o să meargă bine, interveniți și voi și facem o filială în Moldova. Firma din Germania se ocupa de restaurarea clădirilor vechi, unde am lucrat mulți ani. La un moment dat am devenit prieteni buni cu proprietarul. Mergeam la el acasă, chiar și i-am reparat-o (zâmbește). Eram în relații foarte bune. Și acum mai păstrăm legătura. El oricând vrea vine la noi în ospeție.

Când am revenit în Moldova a fost ca o provocare pentru noi, să facem față la ceea ce ne-am propus. Iar pe de altă parte asta ne stimula. Știam că o să avem parte de ajutor, dacă va fi necesar. Prima dată când l-am chemat pe neamț la noi, el a venit, s-a uitat la țara noastră. Aici era o sărăcie pe la începutul lui 2000 – lumina mi-o dădea pe ore, apa pe ore, combustibilul îl cumpăram noaptea, cu canistrele. Erau niște timpuri tare dificile, germanii s-au speriat, dar i-am convins să aibă încredere. Așa că ne-am apucat de lucru și încet-încet am dezvoltat afacerea. Atunci chiar am început la un moment potrivit. Piața era liberă, concurenți nu erau.

Dar acum, cum stați la capitolul concurență?

Concurența este foarte mare, sunt o mulțime de firme și de construcții, și de vânzare a materialelor, plus că mulți aleg să cumpere materiale de construcție din Chișinău. Așa că la acest capitol acum avem destui concurenți.

Ce faceți ca să supraviețuiți?

Ce putem să facem? Scădem prețul, încercăm să facem lucrări cât mai performante și de calitate, să implicăm cât mai puțin oameni și cât mai multe tehnologii performante. Dar cel mai important este prețul. Noi participăm la diferite licitații pentru reparații în instituțiile de stat și firmele câștigătoare sunt desemnate doar prin licitații. Și, evident, câștigă cele care au cele mai ieftine servicii.

 Pentru că aveți destulă experiență în afaceri, vreau vă rog să dați 3 sfaturi viitorilor oameni de afaceri?

Cred că, înainte de a începe o afacere  trebuie să fii un pic aventurier. Sunt mulți care au suficiente cunoștințe în domeniu și bani pentru asta, dar nu au spiritul aventurii. Eu cred că atunci când începi prea mult a studia, număra, a face calcule, neapărat găsești 100 de obstacole ca să nu faci nimic.

Un alt lucru important este să fii cu ochii în patru. Dacă a apărut o oportunitate, nu trebuie s-o pierzi. Mâine s-ar putea să fie prea târziu. Da, e adevărat, trebuie să fii calculat. Dar, în unele situații e bine să-ți asumi riscuri. Și nouă ni se întâmplă situații în care pierdem. Dar totul se învață în timp. Același business – unul e activ vara, altul iarna. În anumite situații câștigi, în altele pierzi, apoi le compensezi. Mereu trebuie să fii în mișcare și în schimbare. Așa că eu i-aș sfătui pe toți să se miște cât mai repede și să-și păstreze spiritul de aventură.

Și evident, nu în ultimul rând, trebuie să te strădui să fii corect cu toată lumea. Imediat ce începi să amăgești oamenii, îți pierzi imaginea și oamenii nu mai au încredere. Iar încrederea oamenilor e cea mai importantă. Și aici mă refer la toată lumea – angajații companiei, clienții, partenerii de afaceri etc.

Cât de importantă este implicarea șefului în activitățile angajatului, trebuie să muncească de rând cu ei?

Eu muncesc în rând cu toată lumea. Încă fac glume pe seama asta. Știu să fac de toate, dacă cineva nu este la lucru, eu trebuie să compensez absența lui. Copilul meu mă întreabă uneori – ”tata, da tu ce ești, care este lucrul tău?” – și eu nu știu încă ce să-i răspund. Eu sunt și designer, și arhitect și constructor și șofer și macaragiu, atunci când trebuie și vânzător, plus, știu să fac toate profesiile din construcție.

Totuși, unde vă descoperiți cel mai mult?

Eu cred că dacă m-aș întoarce la 18 ani, atunci m-aș face arhitect, asta este profesia care aș alege-o și cred că mi se potrivește cel mai bine. Asta îmi aduce plăcere, este o profesie frumoasă – poți să creezi și să faci lucruri minunate. Iată chiar și aici, unde ne aflăm acum, totul este creat de noi, inclusiv mobila e creată de noi. De-ați ști câte materiale am stricat și câte experimente am făcut cu această mobilă, dar până la urmă, eu am o mare plăcere de la rezultatul muncii. Când te uiți la lucrurile pe care le-ai făcut cu mâna ta, este o adevărată plăcere. Dacă e să te gândești din punct de vedere economic, mai ieftin mă costa să plătesc altora să facă, dar nimic nu se compară cu plăcerea pe care o obții – că ai făcut-o tu, cu mâinile tale..

Spuneți-mi, ați sfătui migranții să revină acasă să investească aici într-o afacere?

Mi-e greu să-mi asum atâta responsabilitate. Dacă m-ați fi întrebat cu câțiva ani în urmă, răspunsul meu, cu certitudine era ”da”, dar în ultimul timp nu sunt convins de asta. Eu deja am intrat în acest joc și vreau să-l duc până la capăt, dar în ultimii ani sunt tare obosit.

Oboseala de care gen e, ce apasă cel mai mult businessul în Moldova?

Totul este foarte neclar, instabil, oamenii sunt obosiți, iritați. Nu există un echilibru. Anul care a trecut au plecat din compania mea patru persoane în care am investit mult și oamenii nu pleacă la concurenți, oamenii pur și simplu pleacă din țară. Eu îi înțeleg, ei sunt tineri, capacitățile lor sunt mult mai mari decât pot eu să le ofer aici șanse de a se dezvolta. Orașul e mic și posibilitățile de a te dezvolta aici sunt limitate.

Înțeleg că n-are rost să vă întreb de planuri de viitor, în așa condiții?

Ba da, spiritul optimist niciodată nu piere, avem speranțe, planuri.  Adevărul e că nici în străinătate lucrurile nu stau mai bine decât aici. Am colegi și prieteni care sunt peste hotare și-mi spun că lucrurile tot merg greu. Dar, cu toate complicațiile care sunt aici, cred că sunt un om fericit – familie am, copii am, lucru care-mi place am, am tot ce-i trebuie unui om pentru a se simți împlinit.

Doar cu NEXUS migrează pregătit, revino mulțumit!