DISTRIBUIȚI

Pe Constantin Vatamaniuc l-am cunoscut pe rețelele de socializare în urmă cu două luni. Atunci m-am implicat într-o campanie de colectare de fonduri pentru un caz al unui copil care suferă de cancer. Constantin a răspuns pozitiv apelului făcut de mine. După mai multe discuții cu el, mi-a spus că dacă mai știu cazuri în care e nevoie de ajutor, el este dispus să se implice.

De la o vorbă la alta, am aflat că este migrant reîntors și că de curând și-a deschis o afacere în Chișinău.

După o perioadă în care a bătătorit pământ străin și a adunat ceva bani, a decis să revină acasă. Îi era dor de Moldova și simțea că trebuie să facă aici ceva. Pentru că este ambițios și muncește mult, în scurt timp și-a pus planul în acțiune, dar mai multe detalii aflați direct de la el.

Mulți tineri pleacă în străinătate după o viață mai bună, unii se întorc, alții nu. Care a fost motivul pentru care ai fost în străinătate?

La numai 16 ani făceam militărie la liceul de cadeți „Sfântul Gheorghe” din Chișinău. După care viața m-a purtat prin băncile Academiei „Ștefan cel Mare”. Acolo am studiat dreptul și am devenit jurist, cu acte în regulă. După ce am terminat studiile, am plecat peste hotarele țării. Voiam să-mi găsesc un loc de muncă în străinătate. Atunci mi-am dorit ceva mai mult decât putea să-mi ofere Moldova.

Și… ce a fost?

Inițial am fost plecat la Moscova, acolo am lucrat în securitate, într-un local. După care, o perioadă am combinat lucrul de noapte cu un alt serviciu de vânzări directe pe parcursul zilei. Și la nici 22 de ani am înțeles că viața peste hotare nu este deloc dulce.

Mai târziu, peste o perioadă, am mai plecat încă odată la Moscova pentru a mă convinge că nici lucrul în construcții nu e cu nimic mai bun.

Următorul meu pas a fost Europa. Cu gândul că Rusia mi-a arătat că nu-mi poate oferi lucrurile de care am nevoie, am decis să încerc un alt colț al lumii. Așa că am plecat în Irlanda, unde am lucrat la o fabrică de prelucrare a cărnii. Eu o sortam de pe linie și o împachetam după destinație.

Am rezistat 2 luni, am înțeles că nu e ceea ce îmi doresc și că eu pot face mult mai mult, așa că am decis că e timpul să lucrez pentru mine, să investesc în țara mea.

Cât timp ți-a trebuit ca să iei așa o decizie?

Am înțeles că vreau să mă realizez acasă și într-o perioadă destul de scurtă, cu câteva mii de euro în buzunar și cu o convingere fermă că vreau să mă stabilesc acasă și voi depune pentru aceasta tot efortul, m-am întors în Moldova.

Aveai deja și un plan pregătit pentru Moldova?

Când am revenit, eram sigur că deschid o afacere, nu știam doar ce și unde. Am avut mai multe încercări în mai multe domenii… și toate fără succes. Până l-am revăzut pe Alexandru Cozlov, vechiul meu prieten. El a venit cu ideea să deschidem un Barber-Shop (frizerie pentru bărbați). Mi-a plăcut foarte mult ideea și l-am susținut. Așa că am investit banii în această idee. Într-un final, am obținut un rezultat care a întrecut toate așteptările.

 

Să înțeleg că lucrurile au mers mai bine decât te așteptai, de ce crezi că s-a întâmplat asta?

În primul rând, cred că Barber-Shop-ul nostru este un concept nou pentru piața din Moldova. Și un alt motiv este că avem o gamă largă de servicii dedicate bărbaților: îngrijirea bărbilor, frizură, îngrijire SPA și, desigur, serviciu de tatuaje, unde activează unul dintre cei mai buni meșteri ai Chișinăului cu cel mai modern aparataj. Și, da, foarte importantă este abordarea pe care o avem față de clienți, pentru că ei sunt cei mai importanți.

Deja ai trecut prin experiența migrației, te-ai întors acasă și la 26 de ani ai deschis o afacere, care are succes, ce planuri de viitor ai?

Nu voi deschide toate cărțile (zâmbește) e vorba despre dezvoltare, creștere, progres, proiecte noi și desigur binefacere.

Care sunt sfaturile tale pentru cei care vor să revină acasă?

Republica Moldova oferă multe posibilități pentru a implementa lucruri noi, aduse de peste hotare și merită de investit într-o afacere bine gândită, la noi acasă.

Cei care intenționează să plece peste hotare, îi încurajez s-o facă pentru a căpăta o experiență nouă de viața și pentru a vedea dacă se regăsesc în străinătate. O altă idee ar fi să acumuleze un capital financiar acolo și apoi să revină acasă și să deschidă o afacere.

Și da, nu există nimic imposibil. Timpul este cel mai prețios lucru pe care îl avem în viață. Nimic nu este întâmplător în lumea asta, iar rezultatele noastre depind de munca pe care o facem. Eu personal am un motto după care mă conduc ”Totul sau nimic, învingem sau murim„.

Autor: Natalia Babără, specialist migrație și dezvoltare NEXUS